Vegetarianismul

Adaptare după: http://www.utopie.it/consumi_consapevoli/vegetarianesimo.htm 

A nu mînca carne nu este doar o chestiune legată de sănătate. Este vorba despre dragostea pentru animale, pentru Pămînt, fapt cert, precum şi pentru noi înşine.

În ultima vreme, se tot vorbeşte despre vegetarianism. Adesea, cine propune dieta vegetariană, adică abţinerea de la a mînca carne, o face susţinînd că aceasta din urmă ar dăuna sănătaţii. Totuşi, vegetarianismul nu este important doar din motive de sănătate, sau doar pentru a nu consuma ?cadavre?, ci şi pentru că renunţarea la biftec poate fi o modalitate de combate?re a foamei şi setei în întreaga lume, precum şi pentru a ne apăra viitorul nostru şi al copiilor noştri.

Motive ecologice şi de sustenabilitate

Sfîrşitul celui de-al doilea război mondial şi apariţia consumului de masă, dimpreună cu cea a unei omogenităţi sociale, au condus la extremizarea convingerilor antice, de dorinţe frustrate, iar pentru industrie, s-a deschis o mare piaţă pentru care astfel de convingeri erau alimentate. Pentru a produce 1 kilogram de carne de vită este necesară o cantitate de apă de 13 ori mai mare decît cea necesară pentru cultivarea a 1 kilogram de cereale, de pildă. Acest fapt înseamnă că dieta carnivoră necesită 5.400 litri de apă pe zi, dublu faţă de cea vegetariană, care comportă aceeaşi valoare nutritivă.

A produce mai multă carne înseamnă a avea mai puţine cereale pentru a potoli foamea persoanelor din ţările în curs de dezvoltare. Conţinutul caloric al grîului, de pildă, ar putea hrăni cca 800 milioane de persoane. Pe lîngă aceasta, există o problemă legată de poluare; pentru a obţine proteine animaliere este nevoie de o energie de 8 ori mai mare decît cea necesară pentru a obţine aceeaşi cantitate, dar de provenienţă vegetală. Sunt motive ecologice la fel de valabile în favoarea vegetarianismului, potrivit cărora, s-ar produce o risipă enormă de resurse necesare creşterii intensive de vite, realizate pe baza unor criterii inumane; de asemenea, sunt implicate distrugerea pădurilor milenare şi a terenurilor fertile, mai ales ale celor din Lumea a Treia, pentru a se crea paşuni. Potrivit Departamentului de Agricultură din Statele Unite ale Americii (S.U.A.), mai mult de 90% din producţia de grîu în S.U.A., este folosită pentru alimentaţia animalelor destinate consumului. Este, aşadar, vorba despre o mare risipă de resurse, luînd în considerare că obţinem doar 1 kilogram de carne de vită din 16 kilograme de grîu.

Din calculele efectuate de specialişti reiese că dacă toate terenurile cultivabile de pe suprafaţa Pămîntului ar fi folosite doar pentru a produce hrană vegetariană, atunci ar fi de ajuns pentru cca 20 miliarde de oameni. Resursele există şi ar ajunge pentru toţi oamenii dacă lumea occidentală nu şi-ar fi arogat dreptul de a exploata 2/3 din resursele planetei, lăsînd restului lumii ?fărîmiturile?. Consumul excesiv de carne din partea celor bogaţi reprezintă înfometarea celor săraci, aşadar.

Dacă vacile ar fi lăsate în viaţă (dimpreună cu hrana lor naturală ? cerealele -), acestea ar putea produce o cantitate enormă de hrană (brînzeturi - lapte, brînză, iaurt, unt -) cu alte valori nutritive doar hrănindu-se cu resturile provenite de pe terenurile cultivate, neutilizabile pentru om; de-altfel, ar fi vorba de un sistem de producţie a alimentelor superior şi rentabil din punct de vedere economic.

Există o producţie de lapte şi derivate pe care guvernele se gîndesc să o distrugă, înmagazineze, şi, în cel mai bun caz, să ofere săracilor excesul de producţie care se doreşte a fi reglementat; adevarul este că nu se doreşte o producţie de acest tip, dar se doreşte profit şi meţinerea preţurilor.

În definitiv, nimeni nu se gîndeşte în mod real la rezolvarea problemelor Lumii a Treia deoarece aceasta nu este pe placul companiilor multinaţionale. Guvernele favorizează această stare, oferind stimulente şi subvenţii industriei cărnii, şi favorizează campaniile publicitare. Producţia de carne are nevoie de mai multe terenuri decît cele necesare producţiei agricole.

Studiile au mai arătat că 1 acru cultivat cu grîu produce de 5 ori mai multă proteină decît unul rezervat păscutului, şi dacă în loc de grîu se cultivă mazăre sau fasole, se ajunge la un raport de 10 la 1. Aceste lucruri le cunoştea şi Socrate, iar noi astăzi le ignorăm cu bună ştiinţă. Printre altele, lui Socrate îi era teamă că alimentaţia carnivoră ar avea nevoie de mai multe păşuni pentru cirezi şi turme, or pentru a le avea, omul a purtat războaie sîngeroase de-a lungul istoriei. Neîndoielnic, aceste motive recomandă vegetarianismul ca alimentaţie benefică pentru toata populaţia planetei noastre, şi sunt important de ştiut inclusiv motivele cu caracter spiritual şi moral ale acestei alimentaţii.

Motive spirituale şi morale

Din toate timpurile, cei mai mari înţelepţi au recomandat eliminiarea cărnii din alimentaţia celor care doresc să evolueze pe plan spiritual. Un numitor comun al tuturor religiilor majoritare de pe Pămînt este reprezentat prin compasiunea faţă de orice fiinţă vie, de unde rezultă interdicţia de a ucide. În consecinţă, în religia creştină, cele Zece Porunci nu pun vreo limită în acest sens, adică nu menţionează: ?Nu ucideţi fiinţele umane!?.

În realitate, traducerea textuală din ebraică a Poruncii ?Să nu ucizi!? este: ?Să nu comiteţi niciun fel de ucidere!?. Acest fapt se datorează faptului că dogma creştină, precum cea budhistă, hindusă, islamică şi mozaică, a avut drept fundament vegetarianismul.

Cu siguranţă, cea mai mare parte dintre prelaţii acestor religii (cu excepţia budhismului şi hinduismului) tolerează, dacă nu chiar încurajează uciderea animalelor şi consumul cărnii lor. Dar poate că a sosit vremea sa reflectăm asupra a ceea ce a zis Buddha în ?Dhammapada?: ?În viitor, nişte neghiobi vor susţine că eu am permis consumul de carne, şi chiar că eu însumi aş fi consumat, dar eu nu am permis nimănui să consume carne, nu o voi permite acum şi nu o voi permite sub nicio formă, în vreun mod sau în vreun loc. Este interzis tuturor.? ?A mînca carne?, explica Buddha, ?afectează sensul de mare compasiune?. Aşadar, cine doreşte apropierea sa de Dumnezeu, posibilă numai prin compasiune şi dragoste, nu poate cultiva astfel de sentimente. Buddha adăugă: ?Trebuie evitate suferinţele vieţii, iar pentru a atinge perfecţiunea mistică, se practică meditaţia. Dar de ce să?i facem pe alţii să sufere cînd noi inşine încercăm să evităm acest lucru? Dacă nu reuşiţi să controlaţi mintea prin detestarea chiar a gîndului unui act brutal şi de ucidere, nu aţi mai fi în putere de a evita relaţiile din viaţă în acest mod. Cum poate acela care caută, care speră să înveţe cum să?i elibereze pe alţii, să trăiască din carnea fiinţelor? Chiar şi în <<Veda>>, textele sacre ale hinduismului, se pot citi mii de porunci împotriva consumului de carne, deoarece (cineva, n. red.) <<devine demn de salvare cînd nu ucide vreo fiinţă vie>>.

Şi nu doar cînd nu se ucide, dar cînd nici nu se mănîncă (carne, n. red.). De fapt, în ?Veda? se susţine că este necesară abstinenţa de a consuma orice fel de carne fiindcă o asemenea hrană implică mereu actul de a ?ucide? legături karmice: ?Cine ucide animale?, concluzionează ?Veda?, ?nu poate fi astfel de plăcere în mesajul unui adevăr absolut?.

Potrivit ?Rig-Vedei?, omul ar trebui să observe acelaşi principiu de viaţă în toate fiinţele vii. În realitate, aceste texte sacre descriu încarnări ale lui Dumnezeu în forme variate, neumane, printre care: peştele, calul, broasca ţestoasă şi porcul mistreţ.

Motive de sănătate publică

În lumea occidentală se depăşeşte mult cantitatea de proteine acceptate (în baza cantităţii sugerate de Organizaţia Mondială de Sănătate) şi acestea devin deşeuri periculoase pentru rinichii noştrii, apoi dăunătoare, în timp ce sursa noastră primară de energie este constituită din carbohidraţi. Vegetarienii atenţi la echilibrul alimentaţiei lor sunt mai puternici şi mai lucizi decît carnivorii: este de ajuns să ne gîndim la atleţii vegetarieni cu fizic impunător şi prestaţii optime. Este vorba de o teză susţinută prin efecte, chiar şi de medicina modernă, că cei ce mănîncă mai ales alimente vegetale sunt mai puţin expuşi la bolile aparatului cardiovascular, tumori, hipertensiuni, diabet, ş.a.

Animalele sunt crescute intensiv pentru a satisface nevoile mereu crescînde ale consumatorilor (stimulate de campaniile publicitare). Sunt constrînse să trăiască în spaţii înguste, crescute exclusiv pentru a fi ucise la momentul oportun, şi doar pentru a fi rentabile.

Chiar şi amerindienii se hrăneau cu carne, dar cu respect şi impact ecologic practic nul. Ei considerau bivolul drept un aversar preţios de înfruntat într?o luptă cu arme pare, această luptă conotînd o profundă valoare spirituală. De-asemeni, ei ucideau doar bivolii necesari pentru a supravieţui, iar de la animalul ucis utilizau tot (carne, piele şi oase) pentru a fabrica corturi, îmbrăcăminte şi ustensile. În condiţiile actuale, altele decît cele absurde de viaţă şi de transport, absolut inacceptabile, animalelor le sunt date medicamente chiar înainte de a fi născute: unele, cum ar fi antibioticele, servesc la protejarea lor de boli cauzate de anumite condiţii de viaţă.

Pe lîngă acest aspect, pentru a?i face să crească rapid, iar carnea să le fie continuu roşie, astfel menţinînd aspectul sănătos în scopul de a satisface ochiul consumatorului occidental foarte atent (şi ignorant), mereu sensibil la aparenţe, dar nepăsător la substanţă, animalelor le sunt administraţi hormoni de creştere care apoi, ajung şi în corpul nostru.

Pentru a le menţine în stare bună, sunt apoi injectate cu tranchilizante şi alte medicamente. În total, le sunt administrate 2.700 substanţe chimice.

Industria cărnii şi cea farmaceutică cîştigă mii de miliarde anual de pe urma colaborării lor, iar aceste cifre exorbitante fac să treacă în plan secund periculozitatea produselor lor asupra sănătăţii noastre. La aceste otrăvuri se adaugă substanţele nocive naturale care se produc spontan în timpul măcelăririi, care sunt doar un simptom fizic al suferinţei animalelor şi a efectului pe care aceasta o are asupra noastră, cei care ne hrănim cu acestea.

Adesea, inspecţiile ce preced măcelul şi vînzarea sunt suma cauzelor presiuniilor economice, şi permit ca lumea să se hrănească cu animale bolnave din cauza condiţiilor de viaţă în spaţii înguste, igienă insuficientă, creştere forţată (a se vedea cazurile păsărilor).

Motive ezoterice

Potrivit variatelor discipline ezoterice, vegetarianismul este alimentaţia ideală, chiar şi pentru a ajunge la niveluri superioare de dezvoltare spirituală. Spre exemplu, teozoful american C. W. Leadbeater a scris chiar o lucrare despre vegetarianism şi ocultism, în care susţine că alimentaţia vegetariană este singura care permite o purificare indispensabilă corpului celui care înţelege că ?a lua locul falangelor care se forţează să atingă perfecţiunea, înseamnă evoluţia umanităţii?.

Potrivit lui Leadbeater, este o absurditate să se spună că alimentaţia are puţină importanţă din punct de vedere ocult deoarece, în realitate, toate şcolile de ocultism vechi şi moderne susţin că ?puritatea absolută este indispensabilă unui progres adevărat, atît pe plan fizic cît şi pe altele, mai elevate?. Referindu?se la cele patru stări ale corpului uman despre care vorbeşte teozofia (fizic, eteric, astral şi eul), Leadbeater afirmă că acestea se pot găsi pe planuri diverse; sunt în comunicarea dintre acestea, carnea este hrana cea mai grosolană. Cine se hrănşte cu ea va avea stările corpului compuse din materie impură. Printre altele, alimentaţia cu carne este un obstacol în dezvoltarea percepţiilor extrasenzoriale. ?Adevăraţii clarvăzători?, afirmă Leadbeater, ?trebuie să fie toţi vegetarieni?.

Potrivit altor păreri, hrănirea cu carne este dăunătoare pentru cei care doresc să practice meditaţia deoarece energiile negative care se absorb odată cu carnea animalelor ucise brutal împiedică o perfectă armonizare ale propriilor energii cu cele ale universului. Toţi indienii yoghini sunt vegetarieni. Chiar şi maestrul indian mai occidentalizat decît ceilalţi, Osho, nu permitea ca în comunitatea sa să fie consumată hrană de origine animală: ?Dacă un om nu meditează, dacă nu încearcă o evoluţie interioară, dacă nu caută divinul, orice ar mînca este bine [?] Dar dacă începi să meditezi, ambientul tău interior se modifică, şi în acest caz este necesară modificarea alimentaţiei [?] Cu cît ascensionezi, cu atît trebuie să arunci orice bagaj inutil; doar aşa vei putea zbura. Este vorba despre hrana animalieră: o greutate inutilă! ?.

Pentru mişcarea Hare Krishna, care a avut şi continuă să aibă un rol important în răspîndirea vegetarianismului în Occident, ?violenţa noastră alimentară?, unită cu toate celelalte forme de violenţă, se termină prin a crea un val puternic de karma negativă care. la rîndul acesteia, determină o creştere a agresivităţii umane şi a delictelor realizate în toată lumea. Cu siguranţă, vegetarienii pot să obţină alimente precum: fructe, lapte, ouă, nuci şi cereale fără a ucide, dar unii s-ar putea întreba dacă problema karmică nu se poate extinde şi la uciderea vegetalelor cum ar fi: morcovii, cartofii, ceapa, etc. ?Chiar şi prin uciderea unei plante?, ne învaţă mişcarea în cauză, ?se pot exercita reacţii karmice negative, dar se provoacă mult mai puţină durere decît in cazul uciderii animalelor, deoarece sistemul nervos al plantelor este mai puţin dezvoltat?. Un alt motiv pentru care tradiţia hindusă recomandă vegetarianismul este credinţa în posibilitatea că o fiinţă umană ar putea să se reîncarneze într-o formă animală. În uciderea unui animal este posibil să se comită violenţă faţă de un suflet uman, aşadar. Pînă şi Pitagora credea în migraţia sufletelor, şi susţinea că cele ale animalelor sunt veşnice precum sunt şi cele ale oamenilor, apoi că ambele categorii (de suflete, n. red.) ar fi declanşate de Sufletul Lumii, adică de forţa din care sunt pătrunse toate moleculele universului, principiul motor şi plăsmuitor al materiei, intermediar între cosmos şi dumnezeul suprem. Animalul, în concluzie, este, precum omul, o emanaţie divină.

Vegetarianismul şi religiile lumii

Filozofia vedică admite capacitatea animalelor de a ajunge la stări spirituale superioare. Este vorba despre o tradiţie religioasă care nu promovează doar vegetarianismul, dar şi egalitatea spirituală între toate fiinţele vii; vegetarianismul nu face altceva decît să confirme această conştiinţă: toate fiinţele vii sunt egale din punct de vedere spiritual. Inclusiv Coranul arată compasiunea şi îndurarea lui Allah, numit al-Raham, sau ?Infinitul milostiv?, în confruntarea tuturor fiinţelor create de el, fără excepţii. Acelaşi profet, Mahomed, care era vegetarian şi iubea animalele, a zis: ?Cine este bun faţă de creaturile lui Dumnezeu este bun faţă de sine însuşi?.

În ceea ce priveşte mozaismul, în ?Geneză?, alimentaţia prescrisă omului este clar vegetariană: ?Vă dau verdeţuri care produc seminţe şi care sunt pe tot pămîntul, şi fiecare copac în care sunt fructe ce produc seminţe; (aceasta, n. red.) va fi mîncarea voastră? (1:29). Şi tot în ?Geneză? scrie: ?Nu trebuie să mîncaţi carne cu viaţa voastră, care este sîngele?. Într-adevăr, poporul lui Israel se menţine vegetarian de zece generaţii, de la Adam şi Noe. După ce Potopul a distrus toată vegetaţia, Dumnezeu a dat permisiune temporară la alimentarea populaţiei cu carne. Apoi, pentru a restabili alimentaţia vegetariană, cînd poporul evreu a părăsit Egiptul, Dumnezeu i-a dat un aliment vegetal adaptat pentru a-i hrăni în timpul călătoriei. Dar deoarece evreii au continuat să ceară cu insistenţă carne, Dumnezeu le-a dat, dar împreună cu o pestă fatală care i-a lovit pe toţi cei care au consumat atunci carne.

În ceea ce priveşte ?Noul Testament?, şi apoi creştinismul, învăţătura lui Iisus a fost cenzurată în numeroase traduceri şi revizuiri ale evangheliei, în care aproape că au dispărut complet urmele compasiunii sale şi iubirii sale pentru toate creaturile vii, care se exprimau chiar şi prin faptul de a nu mînca carne de niciun fel, în armonie cu tradiţia esseniană. De fapt, într-o evanghelie, potrivit lui Ioan, aceasta fiind transmisă de esenieni şi de Bisericile creştine din Orient, dar nerecunoscute de Biserica oficială, Iisus este un fel de profet care predă pacifismul absolut între animale şi interzice explicit discipolilor săi să nu consume carne: ?Mîncaţi tot ce se află pe masa lui Dumnezeu: fructele din copaci, cerealele şi verdeţurile de pe cîmp, laptele animalelor şi mierea albinelor. Orice alt aliment este opera lui Satan şi împinge la păcate, boli şi moarte?.

Primii creştini erau nişte vegetarieni stricţi şi părinţi ai Bisericii, precum sfinţii: Ioan Hrisostomul, Girolam, Tertulian, Benedict, Clemens, Eusebiu, şi retorul Pliniu cel Tînăr. Dar cînd creştinismul începe să devină religia de stat a Imperiului Roman, în vremea consiliului de la Niceea, au fost modificate radical documentele creştine originale, pentru a le face acceptabile împăratului Constantin, care nu dorea să renunţe la carne.

Astfel, pentru a adapta noua religie realităţilor imperiului, autorităţile ecleziastice au eliminat din evanghelie aproape orice referire la a nu se consuma carne, traducînd cu termenul ?carne?, de nouăsprezece ori, termenul grecesc original ?hrană?, şi au înlocuit cu ?pîine şi peşte? versiunea contemporană lui Iisus, ?pîine şi fructe? (oricum, nici peştii din cea de-a doua versiune nu trebuiau să fie adevăraţi, ci alge fripte, o dietă comună poporului iudaic).

Persecuţiile creştinilor au fost şi în timpul lui Constantin, dar le-au suportat mai bine doar aceia care s-au abţinut de la a nu mînca carne. În consecinţă, creştinii sfinţi au fost, în mare parte, vegetarieni.

Este de ajuns să ne gîndim la cel mai cunoscut dintre toţi, Sf. Francisc, care prin dragostea sa pentru toate creaturile vii, se hrănea exclusiv cu: pîine, brînză, verdeaţă şi apă de fîntînă. La acest punct, putem să reliefăm mai bine consecinţele: în fiecare an, doar în America sunt ucise 140 milioane de mamifere şi 3 miliarde de păsări. Încercaţi să vă imaginaţi cîtă suferinţă se eliberează atunci cînd sunt loviţi cu ciocane, electroşocuri şi puşti pneumatice, în timp ce sunt ucişi, făcuţi bucăţi. Încercaţi să închideţi ochii şi să simţiţi strigătele lor, frica lor, durerea lor, incapacitatea acestora faţă de cruzimea umană.

Vegetarienii în istorie

Dar multe dintre cele mai mari genii ale istoriei au ales vegetarianismul. În secolul al VI-lea î.e.n., spre exemplu, marele filozof Pitagora propovăduia, în şcoala sa din Crotona, vegetarianismul mai restrîns. Susţinătorii ideilor pitagorice detestau aproape orice formă de ucidere şi se abţineau de la a mînca ?fiinţe animate?, pentru a ajunge la o stare de puritate şi de ascetism care pentru ei reprezenta cel mai înalt grad de iniţiere, adică o condiţie ce îi permite omului să se elibereze de corp şi să-şi redobîndească condiţia divină.

Rămînînd în Grecia antică, în ?Republica? lui Platon, Socrate îi expune la Glaucon alimentaţia ideală pentru oamenii viitorului oraş: lipii din cereale şi orz, brînză de capră, ceapă, legume, dulciuri din smochine, beţe de mirt, ghinde fripte şi puţin vin. Dar Glaucon vroia carne, iar Socrate, anticipînd motivele ecologice ale vegetarianismului, îi explică că, pentru a mînca carne, ?avem nevoie de mulţi porci şi de gardieni, şi apoi vom fi constrînşi să apelăm mai des la doctori. Şi creşterea lor necesită spaţii noi, sustrăgînd din terenul destinat agriculturii. Astfel, oraşul va fi constrîns să invadeze ţările vecine şi să intre în război? (această legatură între alimentaţia carnivoră şi război a fost văzută şi de Pitagora, care susţinea că ?pînă cînd oamenii vor ucide animalele, se vor ucide între ei?).

În al doilea secol după Iisus, istoricul grec Plutarh îi povăţuia pe cei ce se hrăneau cu carne: ?dacă tu afirmi că te-ai născut pentru acest tip de alimentaţie, cînd vrei să mănînci un animal întîi ucide-l tu însuţi, dar fă-o ajutîndu-te doar de propriile forţe, nu de arme. Aşa cum lupii, urşii şi leii ucid ei înşişi ceea ce mănîncă, omoară un bou prin muşcătură sau sfîşie cu gura un porc, un miel sau un iepure şi se năpusteşte asupra lor, devorîndu-i de vii, cum fac fiarele. Dar să aştepţi ca prada ta să devină cadavru fiindcă prezenţa suflului vital te face să eviţi a gusta carne, fiind împotriva naturii să te hrăneşti cu ceea ce este însufleţit?!? Leonardo daVinci, geniul vegetarian al Renaşterii, se plîngea că ?corpurile noastre devin, din ce în ce mai mult, mormintele animalelor?. Şi prezicea că ?va veni ziua cînd oamenii vor considera uciderea animalelor aşa cum este considerată uciderea oamenilor?. La acestea, adăugă: ?Cel care nu respectă viaţa, nu o merită?.

În secolul al XVI-lea, marele iluminist, J.J. Rousseau, observa că animalele carnivore sunt mai violente decît cele erbivore şi, astfel, dieta vegetariană este pentru omul mai puţin agresiv. Mai departe, în al XVIII-lea, celebrul politician şi savant, Benjiamin Franklin, definea alimentaţia cu carne a fi ?un delict nejustificat?. Devenise vegetarian la 16 ani deoarece şi-a dat seama că învăţa mai repede şi avea mai mult spor intelectual.

La început de secol XIX, însă, poetul romantic englez, P. B. Shelley, admira o lume ideală în care ?omul nu mai ucide miel din cauza ochilor săi dulci, şi a încetat să devoreze carnea măcelarită care, pentru răzbunarea violării legilor Naturii, eliberează în corpul său o stare putredă?.

În anul 1885, se converteşte la vegetarianism chiar şi scriitorul rus Lev Tolstoi, un fost vînător care este convins sa fie împotriva violenţei. ?A mînca carne?, scria el, ?este imoral deoarece presupune o acţiune contrară sentimentului moral, acela de ucidere. Ucigînd, omul distruge în el însuşi alte capacităţi spirituale, dragostea şi compasiunea pentru alte creaturi?.

În secolul al XX-lea, au fost multi vegetarieni renumiţi, printre care îi amintim pe: dr. Albert Schweitzer, laureat al Premiului ?Nobel? pentru Pace în 1952; pe Mahatma Gandhi, un alt laureat la acelaşi premiu, care susţinea că ?carnea nu este un aliment adaptat speciei noastre?.

Chiar şi marele savant din 1900, Albert Einstein, susţinea că ?alegerea unei vieţi vegetariene, chiar şi pentru efectele sale fizice asupra temperamentului uman, va avea o influenţă extrem de benefică asupra majorităţii umanităţii?. Alţi faimoşi vegetarieni din istorie au fost: Gerge Bernard Shaw, care a încetat să mai consume carne de la 24 ani: ?More este preferabil canibalismului?, afirma el, Martina Navratilova, Paul Newman, Paul McCartney, Moby şi Carl Lewis Pînă şi Adolf Hitler ar fi fost, chiar dacă, în credinţa vegetariană, istoricii sunt împarţiţi pe acest subiect. Unii afirmă că iubea cîrnaţii, alţii că nu s-a atins de carne timp de 15 ani.

Cîteva statistici

- Este nevoie de 157 milioane tone de cereale, legume şi verdeţuri în fiecare an în S.U.A. pentru a se produce 28 milioane tone de proteine animale (altfel, utilizabile în alimenţia umană).

- 360% creşterea consumului de carne în Japonia în ultimii 30 de ani. 80% copii care suferă de foame în ţările care angajează o parte din cerealele lor pentru a produce carne destinată ţărilor bogate.

- 100 mii litrii de apă necesari să se producă 1 kilogram de carne, în timp ce pentru 1 kilogram de soia, este nevoie doar de 2 mii litri de apă. ? 2/3 din grîul exportat din S.U.A. este folosit pentru alimentaţia animală. 60% din acesta, dacă atît ar creşte consumul de carne în China, ar echivala cu carnea consumată în S.U.A. (121 kilograme pe cap de locuitor anual).

- 800 milioane de persoane care ar putea să fie săturate cu grîul folosit în fiecare an la creşterea animalelor în S.U.A.

- Creşterea consumului de carne în Italia a crescut de pînă la 5 ori, de la începutul secolului al XX-lea şi pînă în ziua de astăzi.

(Programul Mondial de Hrană - W.F.P, 2003)

http://www.wfp.org/policies/annual_reports/documents/2003_wfp_annual_report.pdf